... si castanele, capitele de fan, borcanele de marmelada, compot, muraturi, scoici si alte minunatii adunate de furnici si nu greieri peste vara. Si daca tot eram la numarat, ma gandeam sa trag si eu o linie si sa povestesc despre numarul serii, doi.
Pentru ca sunt in al doilea an de doctorat, pentru ca sunt la a doua locuinta (m-am mutat in triunghiul Bermudelor) si la a doua bicicleta din Cambridge (egala cu a doi la a doua furata din viata si asta nu de mine contrar unor citate care suna bine), pentru ca am inceput al doilea sfert de secol de-activitate terestra, dar mai ales pentru ca la iarna se-mplinesc 20 de ani de la primul moment in care am realizat ca traiesc intr-o lume compusa din multe lumi suprapuse si surprinzatoare. Iar din acel moment si pana astazi, lumiile cele multe au continuat sa ma surprinda prin convingerea lor aparenta ca detin adevarul suprem si ca reprezinta realitatea absoluta. Numai ca eu oricand as da doua lumi goale pentru una plina, si banuiesc c-as sti si cine se combina...
Doua vorbe sa-ti mai spun timp nebun! Dar in loc de exprimare Somn cel mare s-a pitit in tastatura si ma fura...
