Curățenie de primăvară...

Back again after a refreshing excursion into ever amazing white, blue and green Norwegian landscapes and historic times. Spring rain calling for bright, purer mornings. Yes, the sky is the limit, but mind the trolls on the ground!

Frohe Ostern?

So what does Easter mean these days? A celebration of Christ's resurrection? A time to rediscover old traditions that you might enjoy? An occasion to get together with family and friends? An opportunity to show-off cooking skills and get an overdose on calories and sugar? An Easter egg fight? An excuse to kill a lamb? A moment to lay back and meditate on life's meaning? A skiing week in the white Norwegian mountains? Some relaxing sunny spring days? Or perhaps a charming mix of all previous Easters in and outside your mind?
Have a happy one!

Livada de visini?

In care marmelada de primavara ni se amesteca toate gandurile si visele inzapezite, si unde definim granita imaginatiei? Sa regasim intr-un colt de gand linistea unei duminici lenese, scursa precum 1000 de alte clipe pe malul unui taram al lebedelor, in care pasii ne calauzesc intr-o altfel de realitate, si buzele ne incanta intr-o dulce aroma de soc?... Ce puteri ascunse are o raza de primavara si cat de aproape ne poate aduce de poveste? Cat ar dura o duminica in intr-o livada eterna?

Kaiserschmarrn, Fritattensuppe, Jagatee and Ischgl...

This trip left me without words... while my thoughts are still flying down the perfect slopes and tumbling in the soft powder (up and down, round and round), spring is slowly covering white images with daffodil and magnolia paint ... So what comes apres ski?

Enjoy the pics ;)

?

How do quotes loose their value in time?

Think again: how wrong can u be?

Absurd... (sau Scrisoare catre liceeni)

... am ajuns acasa cu gandul de-a scrie un blog absurd, in concordanta cu seara asta, in care am vazut pentru prima data o piesa de Eugen Ionescu - bineinteles intr-un teatru studentesc englez... gandurile au inceput sa-mi zboare in directii necontrolate, iar cum imaginatia obisnuieste sa imbine real si vis in cele mai surprinzatoare si creative ipostaze - ceva de genu' zburatorul cu sau fara away, depinde de circumstante - am inceput sa ma preling printre repliciile bine ticluite in umbra scenei... Si de ce oare Eugen Ionescu acum si aici? Cumva la fel de absurd, sau poate chiar dimpotriva, am dat din intamplare, tocmai cand ma pregateam sa-ncep, peste Tudor Chirila din nou (dupa ani si ani?), care pare sa nu-si fi pierdut scanteia (hmm cuvantu' asta are conotatii cam dubioase...) si spera? E ciudat cum pana si un verb atat de simplu ca "a spera" pare extrem de naiv si impropriu in momentul de fata. Si de ce??? In orice caz, e o initiativa, pe mine m-ar fi convins la momentul respectiv, desi nu cred ca asta are prea multe de spus. Mdah, poate ca si eu sper totusi, alaturi de el, chiar daca "Noi am pierdut... " ("Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele ... Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. "... ) Si totusi fiecare spera dupa cum ii e firea, dupa cum ii e portul (vezi partea cu orasul...), ceea ce ma face sa sper la un singur lucru - ca strigatul lui sa nu fie un alt capitol din Eugen Ionescu...



Pentru ca merita: Scrisoare catre liceeni

1 martie calator...

... se plimba din nou sagalnic prin lume, stropind cu miros de viorele si aroma de primavara gradinile ce la vederea-i se umplu de culoare si voie buna. L-am intalnit si noi intr-o dupa-masa calduta si lenesa, ratacit printre coloane, turnuri si portaluri, stand la taifas cu Newton si Bacon, tragand cu urechea la arii visatoare. Pe nesimtite, martisorul nostru s-a pitulat in urechea camerei foto, aspirand si el la nemurire precum isoricii sai prieteni...

... ti-a trimis un martisor!