In timp ce picioarele-mi adorm fericite ca in sfarsit sunt la acelasi nivel cu gandul, ma intreb daca ceva m-ar putea multumi mai mult in seara asta ploiasa de noiembrie. Sunt atat de incantata de trei lucruri prea simple ca sa le numesc banale: ma bucura gandul ca parul imi respira din nou si firele jucause-mi vor rasfata perna in curand; ma linisteste faptul ca sticla de apa e la doar un centimetru distanta de mana-mi ce odihneste pe tastatura si ca buzele-mi nu sunt condamnate sa ramana insetate mai mult decat trei clipe; dar cel mai mult ma alinta perspectiva unei dimineti lungi si lenese, cu miros de mar, de zori, de avocado. Noapte buna, Mihaela...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen