Can you pronounce Eyjafjallajökul?

... why is that so? ...

Thinking about Katla and some other stuff that I could have thought about earlier...

Doar basme...

Intrăm în împărăția Sfintei Miercuri. Cât vom merge prin ea, nu vom da de alta decât de frig și iarăși de frig. Pe marginile căii vor fi focuri din focuri și eu mă tem că tu vei merge să te încălzești.

Understanding things often takes time. Achieving seldom goes without strength.

Some you win, some you loose...

... intense weekend in Norwich, ups and downs, wins and losses but perhaps more wins after all. There's always this funny unexpected element to winning anyways, without which the joy is not complete, the uncertainty needs to be there for the full experience. But sometimes the desire of winning simply creeps into your veins, taking slowly control of your mind and soul, pushing you forward and holding you back. And you wonder what it is that prevents you from running into friends in your neighborhood as soon as you anticipate such an encounter, and why some psychologists are interested in gamblers...

ptiu` sa nu te deochi

am invatat un cuvant nou astazi. unul dintre aspectele mai placute ale vietii de zi cu zi din oraselul acesta pe cat de mic, pe atat de inzestrat, este ca din cand in cand descopar cate-un cuvant sau cate-o fraza noua, cate-un corespondent cultural surprinzator. si chiar daca pare de necrezut, deochiul exista si in engleza. mai putin neasteptat, e un concept prea bine cunoscut in rusia, si presupun ca in aceasi masura in toata zona de influenta slava. dar nu-mi amintesc ceva similar in germana, decat poate verhext, si as fi curioasa sa aflu corespondentul scandinav, daca ar exita. ar fi interesant de stiut in ce masura existenta cuvantului e corelata cu valorile culturale ale unui popor. si cat de repede anumite cuvinte dispar cand isi pierd utilitatea.




deochi e un cuvant atat de plastic, cu o legatura directa catre privire, care devine puterea ce determina soarta victimei. iar jinx are o sonoritate cu totul aparte, care ma duce cu gandul la argintul viu.

Prin ochiul Londrei...

... ne-am plimbat cateva ore, un ochi pe jumatate adormit de griul unui ianuarie care pare sa fi uitat ca soarele lumineaza si insule, pe jumatate inghetat de briza unei Tamise intunecate. Am urcat si coborat deasupra orasului orei de engleza, de-a lungul amintirilor dragi si uitate, in roata luminilor si umbrelor intrevazute.